Despre Danemarca

daniarol

Danemarca este un stat independent în Europa de Vest. Este situat spre vest de Germania, sud-vest de Suedia și sud de Norvegia. Deși nu se situează pe peninsula Scandinavă, totuși datorită moștenirii culturale și istoriei este pe lista țărilor scandinave, dintre care este cea mai mică și cea mai sudică. Țara se află între Marea Baltică și Marea Nordului. Se compune din peninsula Iutlandei și peste 400 de insule mai mici sau mai mari dintre care 76 sunt populate. Insulele cele mai mari sunt Fyn si Sjælland. În cursul istoriei intrarea de la Marea Baltică era controlată de danezi, de aici denumirea de A történelem folyamán a Balti-tenger bejáratát általában a dánok ellenőrizték, innen kapták nevüket a strâmtorile daneze.
Insule îndepărtate Grönlanda (cea mai mare insulă a Pământului) și Feröer,care au o largă guvernare; împreună alcătuiesc Regatul Danemarcei, a căror țară guvernantă este. Danemarca din 1849 este monarhie constituțională, totodată este monarhia cea mai veche a lumii. Din 1949 este membră NATO, din 1973 membră a Comunității Economice Europene, apoi membră a Uniunii Europene.
Cu economia de piață dezvoltată și sistemul de bunăstare extensiv, Danemarca este unul dintre țările model al bunăstării scandinave. În ceea ce privește egalitatea de venituri se situează pe locul întâi în lume. Între 2006-2008 pe baza indicatorilor de sănătate, bunăstare și educație și pe baza nivelului de satisfacție a locuitorilor săi, pe baza mai multe sondaje a rezultat „cel mai fericit loc din lume”. Conform revistei americane Forbes, Danemarca are cel mai bun climat de afaceri în lume. În 2008 și 2009 conform Indicelui de Pace Mondial s-a clasat pe locul al doilea, printre statele cele mai liniștite. În 2008 împreună cu Suedia și Noua Zelandă pe baza listei de la Transparency International este statul cu cea mai puțină corupție.
Daneza, limba națională, are legături strânse culturale și istorice cu limbile sale înrudite suedeza și norvegiana. Populație este în proporție de 82%-a de naționalitate daneză, 90.3% sunt de religie luterană. Conform statisticilor din 2009, în țară sunt 526 000 de imigranți sau succesori ai acestora, aceștia sunt în 9,5% din totalul populației. Majoritatea acestor imigranți (54%) provin din Scandinavia sau alte țări europene, restul în cea mai mare au venit din țările asiatice.

Danemarca în cifre

Suprafața: 43 100 km2 (pe lângă peninsula Jütland are în jur de 474 insule mai mari sau mai mici)
Populația: 5 543 453 (2012)
Densitatea: 126,2 /km2
Compoziția populației: 0-14 ani: 17,6 %, 15-64 ani: 65,3%, peste 65 ani: 17,1%
Membru Uniune: 1973. január 1.
Clima: este caracterizată de climat oceanic răcoros și umed. În ianuarie temperatura medie este în jur de 0°C, a cărui cauză este proximitatea oceanului: vântul vestic încălzește cu curentul cald din Golf teritoriul Danemarcăi. În capitală, temperatura medie în luna iulie este în jur de 18°C, în februarie în jur de 0°C.
Fus orar: timpul greenwich (GMT) +1 oră, vara GMT +2 ore
Moneda: coroana daneză (DKK)
Limbi: Daneză, Faroeză, Groenlandeză, Germană
Danemarca este formată din 5 regiuni: Hovedstaden, Midtjylland, Nordjylland, Sjælland, Syddanmark.
(Aparțin de Danemarca dar au o autonomie extimsă insulele Grönlanda și Feröer)
Resurse naturale: petrol, gaze naturale, peste, sare, pietre

Agricultura din Danemarca

Danemarca nu avea materii prime pentru construirea unei industrii competitive intr-un timp scurt, însă condițiile pentru agricultura sunt cele mai favorabile dintre țările din nord. Din această cauză după marea criză agrară, capitalul obținut din comerț și vama a fost investit în transformarea cultivării intensive. Atît în cultivarea plantelor cât și creșterea animalelor au grad ridicat de mecanizare.(Vacile sunt mulse ca aparete de muls în proporție de 90%)
Pentru a recupera puterea solului se folosește un sistem de rotație a culturilor științific elaborată. Inovațiile agronomice sunt urmate și de celelalte țări. Pe terenurile arabile ample, mai mult de jumătate se cultivă cereale, în principal orz, ovăz și grâu. O cincime este folosită pentru cultivarea cartofilor, sfeclei de zahăr și sfeclei furajere, restul este ocupat de celelalte furaje.
Pescuitul la scară largă în Marea Nordului extinde gama furajelor cu făină de pește și ulei de pește. Producția de bovine parte importantă a veniturilor agricole sunt însoțite de producția înaltă de lapte.(Din 60% din lapte se fabrică unt, 20% cașcaval). Resturile din prelucrarea laptelui sunt valorizate în crescătoriile de porci. Populația de porci este una insemnată, numărul de animale pe cap de locuitor în Danemarca, întrece toate țările. Deasemenea un rol remarcabil are și creșterea păsărilor pentru producția de carne și ouă pentru export.

 

Zone

Tuscany LandscapeZone cu implicare în producția agricolă în 2003, erau de aproximativ 2,658 millioane de hectare, incluzând și acele 0,2 millioane de hectare care, conform reglementărilor UE privind scoaterea din circuitul agricol erau nefolosite sau folosibile doar pentru cultivarea cerealelor altele decât cele folosite în alimentație. Din punc de vedere topografic aceste yone sunt excelente pentru cultivare agricolă. Clima este foarte favorabilă creșterii plantelor date fiind precipitațiile care se împart uniform pe tot parcursul anului. Totalul zonelor folosite pentru agricultură în anii 1930 a ajuns la culme, cu 3,270 millioane de hectare cultivate.
Scăderea teritoriilor agricole se datorează zonelor folosite în scopuri de urbanism și zonelor de agrement, în special din anul 1960, aceste teritorii au fost luate din zonele agricole. În acelaș timp și structurile agricole aferente au suferit schimbări profunde.

Tuscany Landscape

 

 

Structura agricolă

În prima jumătate a secolului XX. erau aproximativ 200.000 gospodării în toată țara, terenul aferent acestora era în medie de aproximativ 16 hectare, dar din 1950 mărimea gospodăriilor a început să scadă. Acest proces a accelerat din anul 1960, iar în anii 60 numărul gospodăriilor a scăzut anual cu aprox. 5.000 de gospodării. În anii 1970 și 1980 scăderea anuală a numărului de gospodării s-a moderat ajungând la 2.600 de gospodării desființate anual, apoi din anii ’90 scăderea a ajuns la doar 2.300 de gospodării desființate pe an. Ca rezultat al acestui proces în 2003 numărul gospodăriilor a ajuns la 48.600, și mărimea medie a terenurilor aferente era de 53 de hectare. Aceste scăderi au afectat mai ales gospodăriile familiale, unde pentru cei care munceau cu normă întreagă, aceste gospodării însemnau singura sursă de venit. . În 2002, deja erau doar 20.000 de gospodării unde muncitorii lucrau cu normă întreagă, mărimea medie a acestor gospodării era de aprox. 55 hectare.
În paralel cu aceste schimbări, s-au schimbat și metodele de lucru de la ferme. Agricultorii s-au orientat din ce în ce mai mult spre un singur tip de activitate. În creșterea animalelor această specializare a dus la scăderea numărului de specii, dar totodată la creșterea numărului de animale. În perioada 1973-2000 creșterea producției anuale a fost de 2,8%. Schimbările din structurile agricole și metodele de lucru au fost datorate faptului că, vroiau sa îmbunătățească comerțul și implicit producerea profitului. Din 1995 numărul gospodăriilor bio este în continuă creștere. În 2003 existau în Danemarca circa 3500 de gospodării bio, care reprezentau un procent de 7,2 % din totalul gospodăriilor. În 2002 gospodăriile bio aveau 147.000 hectare, 5,54% din totalul terenurilor agricole. Examinând tipul fermelor bio putem observa ca 25% se ocupă cu creșterea vacilor, 14% cu creșterea porcilor, cu cultivarea plantelor se ocupă aproximativ 20% din totalul fermierilor.

 

Ocuparea forței de muncă

Numărul forței de muncă din agricultură
În 2002 în agricultura primară muncea 3% din totalul forței de muncă, reprezentând 96.000 de persoane, împreună cu crescătorii de animale de blană, grădinari și pădurari. În partea de vest a țării numărul celor angajați în munci agricole ajungea la 5-7% din totalul forței de muncă. Din cele 12.200 de persoane care lucrau în horticultura, jumătate era angajat plătit, în timp ce dintre cei din agricultură doar 1/3. Cauza principală a acestei diferențe este faptul că acestea sunt gospodării familiale, fiecare a treia fermă angaja unu sau mai multe ajutoare permanente. În industriile conexe agriculturii- ex. fabricile de produse lactate, abatoare- în 2001 numărul angajaților a fost de 52.000 persoane. La acestea se adaugă numărul furnizorilor, transportatorilor și numărul altor prestatori de servicii conexe totalizând un număr de 64.000 angajați. În consecință producția agricolă in mod direct sau implicit oferă loc de muncă pentru 200.000 de oameni. Acesta este 8% din numărul total al angajaților cu normă întreagă. Majoritatea fermelor daneze este proprietate privată, 91% sunt ferme familiale, 8% sunt proprietatea unor companii, iar procentul rămas este în proprietatea statului, administrației locale, fundațiilor și alți proprietari. În 2003 un procent de 28,3% din terenurile agricole erau închiriate în special unor chiriași care au completat cu terenuri închiriate terenurile aflate în proprietatea lor personală.

 

Producția

Recolta anuală a culturilor este de 160 -170 millioane de unități de cultură, din care aproximativ 60% sunt diferite cereale. Plantele cultivate sunt folosite în proporție mai mare de 75 % în scopuri furajere, în special pentru a satisface nevoile nutriționale a porcinelor și bovinelor.
De la începutul anilor 1980, cantitatea de carne produsă de producția de porci a crescut cu 50%, în 2003 ajungând la 1,9 milliarde de tone. Tot în această perioadă volumul producției de lapte a scăzut cu 15% la 4,6 millioane de tone. Această scădere poate fi atribuită cotelor de lapte impuse de Uniunea Europeană. Numărul de bovine a scăzut cu 33%, dar acest lucru a putut fi compensat cu creșterea cantității de lapte produs (7.800 kg lapte/ animal/ an).
În anul 2000, valoarea netă produsă pe piețele interne și externe de agricultura daneză a fost 71,6 milliarde de coroane, incluzând sprijinul agricol alocat țării de UE. În 2000, subvențiile agricole ale UE s-au ridicat la 6,1 milliarde de coroane.
20% din valoarea produsă a provenit din producția de produse prelucrate primar, din prelucrarea produselor agricole producătorii au avut venituri de 45 miliarde de coroane. 64 % din produsele agricole sunt exportate, valoarea acestora în 2000 a fost de 42,1 miliarde de coroane.

 

Politica agrară

Funcționarea sistemului agricol danez este influențată în mare măsură de politicile agrare stabilite de UE, care garantează pentru statele membre, prețul de cumpărare a produselor agricole pe piața mondială, indiferent dacă aceste produse sa vând pe piața internă, UE sau non-UE.
Din punct de vedere economic, agricultura daneză a profitat în mare măsură din politica agrară UE. Acest lucru, calculat pe baza subvenției echivalente pe producător(PSE) a organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) în 1992 a adus un surplus de venituri de 19 miliarde de coroane pentru țară. PSE este indicatorul care măsoară efectul incasărilor din diferite sisteme de subvenție.
Reforma EU din 1992 a insemnat transformarea treptată a schemei de subvenție anterioare, care a fost introdusă atât pentru reducerea producției agricole cît și pentru scăderea subvențiilor, parțial prin punerea în prim plan a subvenției referitoare la retragerea din circuitul agricol a unor părți din terenuri, prin ajutorul pe suprafață în schimbul subvențiilor bazate pe produse.
Prin acordul GATT din 1993 și mai târziu în 1995 când GATT a fost înlocuit de WTO (Organizația Mondială a Comerțului), cadrul internațional al politicii agrare a UE a fost precizat prin norme detaliate suplimentare până în anul 2000. Scopul acestor acorduri, și anume introducerea treptată a prețurilor de pe piața mondială, nesubvenționate a avut un impact pozitiv semnificativ asupra agriculturii daneze orientate spre export.

Kövess minket!